Întâmplări stranii pe Valea Dornei (III)

Relatarea numărul (III)

OZN-ul de deasupra pădurii

La începutul lunii noiembrie, o nouă întâmplare stranie avea să se petreacă. Toader S. plecase de dimineața în pădure, să aducă o căruța de lemne. pe la ora 11, s-a oprit din lucru și după ce a dat să mănânce la cal, s-a pus și el să mănânce. ,,Am simțit dintr-o dată un vânticel cald, venind de undeva de sus și, când să ridic ochii, ce să vezi: un obiect cenușiu, de forma unei pălării, plutea pe cer, deasupra pădurii. Am crezut ca-i vreun zmeu, dar când s-a lăsat mai jos, mi-am dat seama ca-i de fapt o mașinărie ciudata. Avea o culoare argintie și pe dedesubt sclipeau niște luminițe galbene și roșii. Mergea legănându-se încet, când pe o parte, când pe alta, ca o frunza bătută de vânt. După câteva minute, a început să prindă viteză și sa se apropie de pământ. Mi-a fost frică sa nu cadă, după cum venea de repede. Am alergat spre ea, curios de ce avea să se întâmple, dar la un moment dat nu am mai văzut-o, că dispăruse după copaci. mă așteptam din clipă în clipă să aud bubuind, dar n-a fost asa.....Într-un târziu am văzut-o într-o poiană, chiar lângă izvorul unde obișnuiam să beau apă, stătea nemișcata deasupra pământului, cam la trei metri înălțime. Nu scotea nici un zgomot și m-am mirat: <<Ma, asta n-o avea motor, de nu se aude nimic?>> Dar n-am apucat să stau prea mult pe gânduri, că din ea a țâșnit un abur dens care a învăluit-o în câteva clipe. Stăteam ca prostit și ma uitam într-acolo.......Si cum mă uitam, vad că iese dintre vălătucii de abur bunicul meu, mort cu multi ani înainte! Era chiar el, în suman și pantaloni groși, asa cum îl pomenisem când eram copil. S-a apropiat zâmbind și mi-a spus: <<Todiraș, dragule, să nu mai bei apă din izvorul aista, ca-i otăvită! Ai să mori dacă mai bei, ascultă!>> Atât mi-a spus și a dispărut, dar în urma lui s-a arătat, tot din aburi, un bătrân voinic cu barba albă și cu o cușmă pe cap, asa cum aveau odinioară dacii. Si el mi-a strigat, dar aspru: << Sa le spui oamenilor să nu mai distrugă pădurea și muntele, ca-i păcat! Si apa asta s-a otrăvit tot di cauza nesăbuinței lor, ca s-au apucat sa scobească muntele, cautând pierzanie!>> Si abia a sfârșit de vorbit, că aburul l-a învăluit de tot.... Mi se părea că visez, dar eram treaz, numai ochi și urechi! N-am avut halucinații. Nu știu cât am stat asa, ca înțepenit, fără a gândi la nimic, fără să mișc un deget. M-am trezit din amorțeala când ,,pălăria" aia a început să se înalțe în sus. S-a lăsat pe o parte și o dată a țâșnit spre cer, de nu am mai văzut-o!"

Din ziua aceea vizitele au încetat cu desăvârșire.

 "Mi-am frământat mintea în fel și chip și n-am putut să găsesc o explicație. Am povestit prietenilor, dar nu m-au crezut! Mai târziu am aflat că niște cercetători au făcut măsurători în pădure și câteva izvoare aveau urme de radioactivitate în apă, au sfătuit oamenii să nu mai bea apă de acolo. Atunci mi s-a luminat mintea și am priceput scopul acelor vizite și mă feresc să mai beau apă din munte. Nu mă încumet să spun cine-or fi fost acele ființe, tot ce au făcut a fost  ca să-mi salveze viata!"