Întâmplări stranii pe Valea Dornei (III)

Relatarea numărul (III)

OZN-ul de deasupra pădurii

La începutul lunii noiembrie, o nouă întâmplare stranie avea să se petreacă. Toader S. plecase de dimineața în pădure, să aducă o căruța de lemne. pe la ora 11, s-a oprit din lucru și după ce a dat să mănânce la cal, s-a pus și el să mănânce. ,,Am simțit dintr-o dată un vânticel cald, venind de undeva de sus și, când să ridic ochii, ce să vezi: un obiect cenușiu, de forma unei pălării, plutea pe cer, deasupra pădurii. Am crezut ca-i vreun zmeu, dar când s-a lăsat mai jos, mi-am dat seama ca-i de fapt o mașinărie ciudata. Avea o culoare argintie și pe dedesubt sclipeau niște luminițe galbene și roșii. Mergea legănându-se încet, când pe o parte, când pe alta, ca o frunza bătută de vânt. După câteva minute, a început să prindă viteză și sa se apropie de pământ. Mi-a fost frică sa nu cadă, după cum venea de repede. Am alergat spre ea, curios de ce avea să se întâmple, dar la un moment dat nu am mai văzut-o, că dispăruse după copaci. mă așteptam din clipă în clipă să aud bubuind, dar n-a fost asa.....Într-un târziu am văzut-o într-o poiană, chiar lângă izvorul unde obișnuiam să beau apă, stătea nemișcata deasupra pământului, cam la trei metri înălțime. Nu scotea nici un zgomot și m-am mirat: <<Ma, asta n-o avea motor, de nu se aude nimic?>> Dar n-am apucat să stau prea mult pe gânduri, că din ea a țâșnit un abur dens care a învăluit-o în câteva clipe. Stăteam ca prostit și ma uitam într-acolo.......Si cum mă uitam, vad că iese dintre vălătucii de abur bunicul meu, mort cu multi ani înainte! Era chiar el, în suman și pantaloni groși, asa cum îl pomenisem când eram copil. S-a apropiat zâmbind și mi-a spus: <<Todiraș, dragule, să nu mai bei apă din izvorul aista, ca-i otăvită! Ai să mori dacă mai bei, ascultă!>> Atât mi-a spus și a dispărut, dar în urma lui s-a arătat, tot din aburi, un bătrân voinic cu barba albă și cu o cușmă pe cap, asa cum aveau odinioară dacii. Si el mi-a strigat, dar aspru: << Sa le spui oamenilor să nu mai distrugă pădurea și muntele, ca-i păcat! Si apa asta s-a otrăvit tot di cauza nesăbuinței lor, ca s-au apucat sa scobească muntele, cautând pierzanie!>> Si abia a sfârșit de vorbit, că aburul l-a învăluit de tot.... Mi se părea că visez, dar eram treaz, numai ochi și urechi! N-am avut halucinații. Nu știu cât am stat asa, ca înțepenit, fără a gândi la nimic, fără să mișc un deget. M-am trezit din amorțeala când ,,pălăria" aia a început să se înalțe în sus. S-a lăsat pe o parte și o dată a țâșnit spre cer, de nu am mai văzut-o!"

Din ziua aceea vizitele au încetat cu desăvârșire.

 "Mi-am frământat mintea în fel și chip și n-am putut să găsesc o explicație. Am povestit prietenilor, dar nu m-au crezut! Mai târziu am aflat că niște cercetători au făcut măsurători în pădure și câteva izvoare aveau urme de radioactivitate în apă, au sfătuit oamenii să nu mai bea apă de acolo. Atunci mi s-a luminat mintea și am priceput scopul acelor vizite și mă feresc să mai beau apă din munte. Nu mă încumet să spun cine-or fi fost acele ființe, tot ce au făcut a fost  ca să-mi salveze viata!"

Câteva observații primite din Ialomița (I)

Observația 1 
Observator: Mina P. 59 de ani, biolog.
Data: sa fi fost intre anii 1973-1975.
Ora:19:50.
Localitatea: satul Malu-Rosu, com. Armășești, jud. Ialomița, cam la 14 km. de Urziceni.

Descriere observație:

"In adolescentă am fost martora unui fenomen neidentificat. Îmi amintesc foarte bine cum a fost (de fapt nu am uitat niciodată) problema este ca nu mai știu exact anul în care s-a petrecut fenomenul, însă el a fost anunțat la TVR1 la telejurnalul de noapte și a sunat asa: ”în această seară la orele 19:50 un obiect zburător neidentificat a survolat teritoriul tării noastre, el nu a putut fi identificat deoarece a zburat cu o viteza foarte mare”.
Este posibil să fi fost între anii 1973-1975. Este și pentru mine ciudat că nu îmi amintesc anul!

Ei bine eu l-am văzut din pragul casei de la țară. Casa este mărginita de câmp, sigur era toamnă târzie sau primăvară timpurie căci altfel vegetația abundenta din timpul verii nu mi-ar fi permis să vad, era întuneric, însă nu era iarna! Îmi amintesc că am ieșit afară din casă ca să merg la bucătărie să aduc apă. Mă grăbeam pentru că începeau desenele animate la orele 19.50. Din pragul casei, am văzut pe câmp spre nord ceva incandescent oranj gigantic părea coborât la sol. Nu-mi dădeam seama ce forma avea datorita luminii, radiației puternice asa cum este un apus de soare puternic luminos. De cum am deschis ușa, din pragul casei am văzut obiectul parcă era un soare prăbușit. Obiectul era incandescent la sol, radia în jurul lui de parcă luase foc ! Nu puteam zări nici o mișcare în acea radiație, plus că era ceva distantă intre casa noastră și obiect, cam 300 de metri. Era uriaș asa l-am perceput eu (raportat la lungimea drumului și la distanta aș zice că era cât doua TIR-uri ,dar sa nu uitam și radiația!). Părea sa fie pe drumul spre balta „Ratca".
Nu cred ca a staționat mai mult de 5 minute, era periculos pentru ca, oricând putea trece un camion de la CAP sau o căruța. Este posibil sa fi fost o aterizare de urgenta, având în vedere ca a lăsat pe cer o urma roșiatica zărita și de muncitorii care făceau naveta la București cu trenul de ora 4.30 dimineața. Plecau la gara din Armășești în grup, aceștia au spus ca pe cer era o dara mare roșie care s-a menținut pana la răsăritul soarelui.
Am strigat la ai mei sa iasă afara, mama a ieșit imediat, s-a uitat și ea. In câteva secunde obiectul s-a ridicat în sus (precum elicopterul), și-a schimbat culoarea în argintiu și a pornit-o spre noi ,trecând pe deasupra noastră cu o viteză incredibilă, ne-am întors, sa-l vedem mai departe. Menționez ca nu am auzit nici un zgomot. Uitându-ma după el mi-a dat impresia de obiect masiv, consistent, metalizat, dar parca nu era chiar uniforma culoarea, sa nu radeți!!! ca interiorul unui ceaun, nu doar o lumina ușoara, asa cum vad unele filmări pe care le trimit anumite persoane.
A trecut pe deasupra noastră cu o viteza foarte mare având dimensiunea cam cât luna plina. Mama s-a speriat și a strigat la vecini însa eu eram foarte entuziasmata pentru ca eram deja preocupata de OZN-uri și studiam noaptea cerul cu stele cățărata într-un nuc imediat ce soarele începea sa apună.
Îmi amintesc ca la vremea respectiva am făcut foarte multe desene cu obiectul spectaculos. Vegetația pe care am desenat-o reprezinta arbori sălbatici, arbuști, etc. Am desenat exact asa cum mi-a rămas întipărit în memorie !
O perioada cam de vreo 3 săptămâni de zile am fost ,,cu capul în nori,, apoi cred că am plecat la liceu și a trebuit să mă ocup de alte probleme.
Eu sunt biolog și probabil studiul la microscop mi-a dat un simt al recunoașterii anumitor lucruri fenomene neobișnuite, oricând aș putea recunoaște un adevărat OZN. Este ceva aparte - știi că nu aparține lumii tale."

Mulțumim Minei pentru observațiile trimise.