duminică, 17 martie 2019

OZN-ul de "staniol"

In urma ultimelor postări făcute pe pagina noastă de Facebook am primit mai multe observații interesante. Una dintre ele este descrisă mai jos.
Data: 1956-57
Ora: după ora 21
Locație: Sebeșul de Sus, județul Sibiu
Observator:  Vali B.
"Se întâmpla prin ani 56-57 în județul Sibiu. Eram copil 8-9 ani deci destul de mare pentru a realiza că ceva nu era în regulă. Veneam cu bunica de la gară, pe jos, 3 km. pană în satul Sebeșul de Sus. A fost o toamnă târzie, era deja întuneric beznă, după ora nouă seara, nu stele, nu Luna. In fata noastră Munții Făgăraș și vârful Suru. Pe marginea drumului erau stâlpi de lemn cu firul de înaltă tensiune și pentru difuzoarele de pe vremea aceea. Radiouri nu prea erau, iar telefoane nici atât. La un moment dat stâlpii au început să vibreze și să se audă un zumzăit, bâzâit foarte puternic. In acel moment din partea dreaptă a vârfului Suru s-a ridicat un obiect luminos, se deplasa destul de încet. Avea aspectul staniolului, nu avea raze, deci nici o lumină în jurul lui. Diametrul aproximativ 1-2 m. In momentul apariției, noi ne-am oprit și am amuțit, cum se spune. Obiectul s-a ridicat deasupra vârfului Suru, l-a traversat pana în cealaltă parte, unde a început să coboare și a dispărut după creastă. In acel moment s-a oprit și sunetul foarte deranjant ce venea de la stâlpi, iar eu și bunica am plecat fără să scoatem un cuvânt. Această întâmplare a fost tabu. Nu am adus vorba nicio dată cu bunica. I-am povestit unei mătuși, cu inclinații de acest gen și mai în glumă, mai în ras mă intreabă dacă nu cumva ne-au și răpit. Habar nu am, îmi amintesc doar ce am spus mai sus. Dar....In 2007 sunt diagnosticată cu cancer. Mă operez în Germania unde era fiica mea. Mi se face RMN. Fiica mea cu radiologul, îmi dădea indicații, eu neștiind germana. O aud ca îl întreabă pe doctor ce este pata albă cu aspect de staniol, ce se vedea în sânul meu. Răspuns -un metal. Nu am dat atenție, nu am întrebat ce caută un metal acolo, eram prea necăjite. După operație am început sa ne facem probleme și să ne punem întrebări. Am fost la spital să cerem informații și să ne dea dischetele sau orice care să ne arate ce a fost acolo. Nu am primit nimic și nici nu au vrut sa stea de vorba cu noi. Eu sunt bine, dar fiica mea a murit în 2012. Asta este prima poveste, nu știu dacă prezintă interes pentru dumneavoastră, Mulțumesc."
Vali B.
Sursa: Mesajul a fost primit pe mesageria pagini de Facebook a ASFAN-ului
Poza nu este trimisa de persoana care a facut observatia. 


sâmbătă, 9 martie 2019

Întâmplări stranii pe Valea Dornei (II)

Cazul este preluat din arhiva ASFAN.

Relatarea (II)


Vizitatorul revine în faptul serii

In seara zilei de 12 octombrie, după ce au luat cina cu toții, soții S, și-au trimis copii la culcare, iar ei au rămas să strângă masa și să mai trebăluiască prin bucătărie. la un moment dat, s-a auzit un țipat venit de sus și imediat un tropot de pași pe scări. "M-am trezit cu fetele plângând, speriate, că sus la fereastra apăruse un monstru urât, care se uita la ele prin gem. Am urcat cu ele, am cautat prin cameră, am deschis geamurile de m-am uitat, dar n-am văzut nimic.
Le-am liniștit, spunându-le că or fi visat și am ieșit apoi din cameră, Când să cobor însă, am auzit niște bocănituri venind din camera unde dormea mezinul Todiraș, și abia atunci m-am gândit de ce oare nu se trezise la țipetele fetelor....Am intrat ușor în încăpere și înainte de a apuca să aprind lumina, am văzut cum dinspre ferestra țâșnea o raza de lumina verzuie, îndreptata spre trupul copilului. Se plimba dintr-o parte în alta, parcă voia sa-l măsoare. Am rămas cu gura căscata văzând cum raza, la un moment dat, se îndoaie de ziceai ca-i un furtun de cauciuc! Am făcut un pas spre ia, cu gând sa o ating, să vad ce fel de lumină e asta care se curbează, dar în clipa aia raza s-a stins și în locul unde apăruse la fereastră, am zărit capul mătăhălos al creaturii din pădure! Avea aceiași ochi, galbeni, fosforescenți dar nu stătea normal, ci cu capul în jos, ca și cum ar fi fost agățat de acoperiș și privea în cameră. Înfricoșat am aprins lumina și monstrul a dispărut, pentru că tot în momentul ăla Todiraș să se trezească plângând."

Visul copilului

Mezinul în vârstă de sase ani, părea, după spusele tatălui său, foarte agitat. Am încercat sa vorbim cu el dar nu-și aducea aminte mare lucru, așa că tot tatăl său Toader S, ne-a istorisit ciudatul vis  pe care cel mic îl avusese.
" Mi-a zis că în camera lui intrase un pitic cu barbă albă, foarte prietenos, care-l chemase să vină pană în pădure, să culeagă ciuperci. El se dusese și pe când puneau ciupercile în cos, lui Todiraș i se făcuse sete și vruse să bea apă dintr-un izvor. Piticul însa îl opri spunându-i <<să  nu bei de aici apă ca e otrăvită! Si tatăl tău dacă mai bea moare, să știi! Să nu bei!>> Când am auzit asta, eu am ciulit urechile, fiindcă de câteva luni, tăind lemne la pădure, beam apă dintr-un izvor pe care-l găsisem sub Culmea Tătarului și-mi părea apa bună. Eram singurul care beam, ceilalți aveau mereu la ei bere sau altă băutură și nu se atingeau de apă.
Eu însă când am găsit adevărata credință, nu beau decât apă.... Ce să va zic, spusele copilului m-au cam pus pe gânduri,  dar l-am pus să povestească mai departe.  El mi-a destăinuit că piticul l-a invitat apoi să vadă stelele, și cum Todiraș se codea, i-a dat să bea o băutură verde, cam amară, și atunci zice că s-a trezit și a început să plângă.
A doua zi când am ieșit să dau de mâncare la orătănii, am găsit în curte, chiar sub ferestrele de la dormitoare, urme de pași ca de urs, dar nu aveau degete și nici ghiare, iar călcâiul era mai îndesat în pământ, cum e când calcă ursul sau omul, de se lasă mai cu greutate pe călcâie!"


luni, 4 martie 2019

Întâmplări stranii pe Valea Dornei (I)

Cazul este preluat din arhiva ASFAN.


Relatarea (I)


   Eroii întâmplărilor următoare aparțin unei confesiuni religioase creștine ale cărei precepte morale interzic strict minciuna. Faptul ca nici unul dintre ei nu pomenește despre mesaje cu caracter religios și nici nu da personajelor observate identități specific religioase (îngeri, demoni, etc.) este o dovadă în plus că martorii nu sunt fanatici religioși capabili să-și transforme propriile fantasme în realitate și nici nu au probleme psihice, generatoare de halucinații, ci sunt pur și simplu niște oameni obișnuiți și onești, care s-a întâmplat să asiste însă la întâmplări cu totul neobișnuite.

   Familia lui Toader S, locuiește într-o frumoasă casă cu etaj construită  la marginea satului Teșna la poalele Munților Bârgăului. Tată a trei copii, este unul dintre cei mai pricepuți dulgheri de pe Valea Dornei. El spune cu mândrie că toată lemnăria casei sale ca și cea a caselor multor consăteni este ieșită din mâinile sale bătucite de muncă.
El mărturisește că pană la 42 de ani, cât are în prezent, nu a trecut prin întâmplări inexplicabile și nici nu crede în paranormal, pe care-l consideră ,, o plăsmuire a oamenilor care n-au ce lucra și de prea multa plictiseală născocesc și alte prostii". Totuși, despre pățaniile prin care a trecut el și familia lui, nu are dubii că au fost reale și se contrazice pană-n pânzele albe cu oricine susține contrariul. Din discuțiile pe care le-am purtat, acasă la el, a reieșit că nici astăzi Toader nu știe ce au fost cu adevarat străinii care l-au vizitat, în dese rânduri, toamna aceasta.
Cu jumătate de glas spune că "or fi fost extraterești", dar se prea poate ca aceasta sa nu fie părerea personală, ci o urmare a discuțiilor pe care le-a avut cu prietenii din sat mai deschiși civilizației. Pentru că, trebuie să spunem, Toader este un om cu educație precară (absolvent a numai opt clase), care nu citește ziarele, nu se uită la televizor și, în general, nu prea este interesat de lumea exterioară, preferând să-și împartă viata intre muncă, familie și biserică, asa cum a făcut dintotdeauna strămoșii săi. Totuși, deși needucat, bărbatul ne-a dovedit că are o inteligentă nativă și acel bun-simt specific țăranilor de munte, care-l fac să creadă că"astea ce mi s-ar întâmplat mie nu-s nici lucrătura diavoleasca, nici părere. Is lucruri din alta lume".

Apariția din pădure

  Prima întâmplare ciudată a avut loc într-o zi de miercuri, pe la mijlocul lunii septembrie. Toader S, se afla în pădure la tăiat de lemne și se îndepărtase putin de oamenii din echipa sa, pe care-i lăsase să porționeze buștenii doborați, pentru a însemna cu toporul copacii care urmau să fie tăiați.
"Ceilalți rămăseseră în spatele meu, cam la vreo câteva sute de metri, puteam auzi ce vorbesc și cum taie bușteni cu drujbele, își amintește el. Dar, deodată toate zgomotele au încetat ca prin farmec și, mirat, mi-am ridicat privirea, căci nu-mi dădeam seama ce se întâmpă. Era o liniște de mormânt, nu se mai auzea nici măcar ciripitul pasărilor și când am făcut câțiva pași, călcând pe frunze uscate, căzute, și cioturi de craci uscate, mi-am dat seama cu uimire ca nici ele nu făceau vreun zgomot!
Nici un trosnet cât de mic, nu se auzea, deși în mod normal bucățile de lemn ar fi trebuit să trosnească zdravăn sub bocanci.....Apoi, intre doi copaci a apărut o umbră întunecată, pe care crezut-o prima dată că ar fi un urs. Am rămas pe loc, strângând toporul în mâini și am așteptat. Umbra s-a ivit după trunchiul unui brad și la distanta de vreo zece metri, cât avem pana la ea. Am văzut că era o ființă asemănătoare cu un om, dar mult mai înaltă, cam la vreo doi metri și ceva. Avea picioare și brațe groase și puternice, un cap mare, care părea să intre direct în trup, căci n-avea gât deloc. Dar trupul ei era ciudat, finică nu părea sa aibă piele și nici blană, ci, de la umeri în jos, era ca un abur dens, cenușiu, ca niște vălătuci bine conturați. N-am văzut sa fi avut nas sau gură, m-au impresionat tare ochii.......Niște ochi mici, rotunzi și strălucitori, ca de viezure. Nici o clipă nu m-am gândit ca ar putea fi vreun drac sau altă făptură a răului, cum au încercat unii apoi să mă convingă....Mi s-a părut mai curând un animal nemaiîntâlnit așa-mi dădea impresia! Când ciudățenia asta a dat să se apropie, eu am ridicat toporul să mă apar.  Si atunci a scos un fel de geamăt prelung și s-a oprit din mers....
De fapt, nu știu cum mergea, că nu-l vedeam de ierburi, decât de la genunchi în sus. A mai stat putin și s-a uitat drept la mine, așteptând parcă să vadă ce-am să fac. Cred că i-a fost frică de mine, că aveam topor, și-și dădea seama ca-i pot face rău. Eu n-aveam nimic cu el, dar, la o adică, dacă mă ataca, n-as fi stat pe gânduri și-l păleam de nu se vedea.....Nici n-apucasem să închei gândul ăsta, că m-a străpuns un junghi amarnic prin tot corpul, și am scăpat imediat toporul din mana. A fost ca și cum m-ar fi curentat toporul, dar cum păcatele mele să mă curenteze o coadă de lemn că de tăiș nici nu  m-am atins. Si asta n-a fost încă nimic, că imediat, pe când dădeam să-l ridic, toporul s-a mișcat singur, s-a înălțat prin aer și, după ce a plutit lin, chiar pe sub ochii mei, s-a oprit în iarbă, la vreo trei metri mai încolo! Atunci sa știți că am băgat-o rău pe mânecă. Am vrut să fug către oamenii mei dar, picioarele parcă-mi erau înfipte în pământ, nu mă mai ascultau deloc, înțepeniseră. Si atunci creatura s-a uitat iarăși la mine și în secunda aceea am simțit cum toată groaza care mă stăpânea a dispărut și am avut impresia că plutesc. Așa o amorțeala dulce m-a cuprins și n-am mai știut de mine......."

Timpul a stat în loc

  "M-am trezit auzind strigate, care veneau parcă de la mare deparate, din fundul pământului. Am deschis ochii și m-am pomenit căzut în iarbă. Ceilalți mă strigau și, când mi-am mai venit în simțiri, le-am răspuns că sunt acolo....Au venit și parcă nu le venea să-și creadă ochilor, s-au jurat ca mai trecuseră prin acel loc chiar cu câteva minute mai devreme și nu era nici urmă de mine, de unde aterizasem acolo? Mi-au zis ca mă cautau aproape de trei ore, era seară când ne-am întors în sat. Am scos ceasul din buzunarul de la salopetă, ca acolo-l țin să nu se spargă când tai lemne, și ce să vezi? In loc să arate ora șapte arata ora patru - trei ore lipseau, de parcă timpul cât ceilalți mă cautaseră pentru mine stătuse în loc".

Inexplicabile stări de rău

  In zilele ce au urmat, Toader, care din fire spune că este foarte rezistent la boli, s-a plâns de dureri de cap, amețeli și oboseala  accentuata. "Eu nu-s un om leneș, dar îmi vine mereu să zac, n-avem chef de nimic. M-a doftoricit nevasta cum s-o priceput mai bine, cu ceaiuri și alifii, dar degeaba. Pană la urmă, m-am dus la spital, la Bistrița. M-au consultat medicii, mi-au făcut analize și au constat că nu aveam nici un fel de boală, ci doar putină anemie, în schimb prezentam ușoare semne de iradiere! De unde, n-aveam habar și nici ei nu puteau să-mi spuna".

Poza atașată este o hartă a zonei unde au avut loc aceste întâmplări. Localitatea este subliniata cu o linie roșie.



duminică, 24 februarie 2019

Doi tineri vasluieni susțin ca au văzut cu ochii lor cum o farfurie zburătoare s-a scufundat în apele Prutului

    De multe ori, vizitele pe Pământ ale misterioaselor OZN-uri trec neobservate, căci extratereștrii aleg cai ocolite, locuri neumblate și parcă n-au chef sa dea ochii cu pământenii. Se arată noaptea, la marginea satelor sau deasupra bălților și lacurilor, zburând lin prin văzduh, asa cum povestesc bătrânii ca ar fi făcut și ielele. Deseori, dovezile nu pot fi aduse, pentru ca cine ar dovedi ca un glob de foc pe care l-a văzut vâjâind pe cer, preț de câteva secunde, a fost, într-adevăr, un OZN. Sunt totuși cazuri când astfel de dovezi există, efectele produse de vizita unor farfurii zburătoare neputând fi puse pe seama unor cauze naturale sau a tehnologiei pământene. În cazul petrecut în estul Moldovei, când doi tineri au urmărit un asemenea obiect zburător neidentificat scufundându-se în apele domoale ale Prutului este, consideram noi, edificator în acest sens.

Cazul de mai jos se afla în arhiva ASFAN, intru-un dosar (2001), preluat de la profesorul Calin Turcu.

  Observația a avut loc prin luna septembrie 2001 înainte de începerea școlii.
Vădeni este un sat izolat aflat la aproximativ 50 Km est de Bârlad. Într-una din nopțile lunii septembrie, Gabi Ionescu și Dan Simion, ambii elevi la un liceu din Bârlad, își petreceau ultimul week-end înainte de începerea școlii ocupați cu pasiunea lor, pescuitul. "Era luna plină, fapt care ne făcea sa vedem Prutul ca-n palmă, cu atât mai mult cu cât lumina Lunii se reflecta în apa!", spune Gabi Ionescu. Cei doi și-au aruncat lansetele în apă, așteptând răbdători sa pice ceva. La un moment dat, Simion, supărat ca nu prinde nimic, s-a mutat la câteva zeci de metri mai în amonte, într-un intrând pe care apa îl făcea în mal, intrând înconjurat de salcii, știa el un loc bun de pescuit.

Soarele de la miezul nopții

"L-am văzut cum se îndepărtează, ba chiar am ras de el, spunându-i sa nu ia toți peștii din Prut, sa mai lase câțiva și pentru mine, iar el și-a aprins o țigara și a plecat. Pe cer a început sa se adune nori și curând Luna nu s-a mai văzut, înghițită de beznă. Era de-acum un întuneric sa-l tai cu cuțitul nu alta. Pe Dan nu-l mai vedeam deloc, deși nu era la mai mult de 30 de metri de mine.
Pescuitul într-adevăr mergea cam prost și se stârnise un vânticel care îmi dădea fiori. M-am ghemuit cât am putut de bine lângă o salcie și stăteam așteptând  sa tragă la lanseta. Atunci am văzut cum peste Prut, pe malul basarabean, apare o lumină roșiatica. M-am ridicat sa vad mai bine și pentru o clipă am avut impresia ca răsare soarele, deși era miezul nopții!
L-am strigat pe Dan, văzuse și el și se mira ce ar putut fi. A venit lângă mine, lăsând sculele de pescuit în apă și ne dădeam cu părerea despre ce drăcie sa fie aia."
"Sus era rotund, ca o cupolă de circ!"
"Se vedea a fi rotund, roșiatic și a mers pe cer după o curbă, ca un curcubeu, explica Dan Simion. Abia când s-a mai apropiat de noi, adică la vreun kilometru distantă, ne-am dat seama ca era un obiect zburător, de forma unui disc. Sus era rotund, ca și cupola unui circ și părea ca se învârte în jurul axei sale, în timp ce mergea. Spun asta fiindcă obiectul avea pe margine un brâu de lumini portocalii, galbene și verzi, care se roteau, adică le vedeai dispărând una după alta, ca într-un carusel". In privința mărimii, tinerii susțin ca ca farfuria avea dimensiuni considerabile.
"Cred ca era mai mare ca un TIR, vorbesc ca lungime, ca înălțime nu părea sa aibă mai mult de cinci-sase metri", estimează Gabi Ionescu.

Farfuria s-a înclinat într-o parte și a căzut în rău

Ajunsă deasupra Prutului la mai putin de 300 de metri de cei doi martori, farfuria zburătoare și-a oprit deplasarea pe cer, dar a continuat sa se rotească. "Nu știu de ce, dar mi-a dat impresia ca acea rotire îi asigura propulsia. Atunci am văzut-o cât se poate de bine și cred ca n-am să uit toată viata acea priveliște. Pe moment mi-a fost foarte frică și nici Dan nu s-a simțit în largul lui, deși el făcea pe curajosul, dar acu parcă-parcă aș mai vrea sa mai trăiesc o data spaima aceea....A fost ceva înspăimântător și în același timp fascinant".
In privința alcătuirii misterioasei aeronave, iată o descriere Dan Simion: "Părea făcuta dintr-un metal strălucitor, ca otelul inoxidabil și era acoperită pe margini cu un fel de reflectoare colorate, cum v-am spus, în portocaliu galben și verde. In clipa în care aceste reflectoare s-au oprit în loc și nu s-a mai învârtit, farfuria zburătoare s-a înclinat într-o parte și, cu un vâjâit ca al crivățului iarna s-a îndreptat spre râu cu viteza, prăbușindu-se în unde!"

Din adâncuri, apa fierbea

Ramași fără grai din pricina acestei derulări halucinate de fapte, tinerii au rămas mai departe pe malul Prutului, sa vadă ce se mai întâmplă. "La început, nu s-a auzit nimic, dar peste vreo câteva secunde în mijlocul răului apa a început sa fac bulbuci, de ziceai ca fierbe. Zgomotul se auzea foarte puternic, ai fi zis că acolo este o oală uriașă, sub presiune.....Dan și-a făcut curaj și a băgat mana în apa: era călduță......<<Ia te uita mă, s-a încălzit apa! Ala cred ca a explodat înauntru!>>, știu ca a zis el și m-a întrebat ce facem. Eu am fost de părere sa ne întoarcem acasă și să nu mai spunem nimănui cele văzute. Am mai rămas câteva minute, sperând să se întâmple ceva, dar n-a mai fost nimic....
Apa a încetat sa mai bolborosească și s-a lăsat liniștea, dar o liniște bizară, nu se mai auzea nici un târâit de greiere. Înfricoșați, ne-am strâns sculele și am plecat către casă, zicând că dacă mai stam, cine știe ce am putea păți, că nu-i lucru curat ce se petrecea acolo...."
Câinii erau cuprinși de o agitație neobișnuită
" când am intrat în sat, spre mirarea noastă, toți câinii erau agitați și lătrau bezmetic, de ziceai ca dau lupii iarna, spune Dan Simion. Ne-am despărțit pe uliță și eu am intrat în curte. Cainele nostru, Rex se zbătea sa rupă lanțul, sarea în sus și prezenta mea nu părea sa-l liniștească. M-am dus la el, l-am mângâiat și am observat că tremura ca varga. Probabil, m-am gândit eu, câinii simțiseră apropierea acelui obiect bizar ca pe un pericol și încercau sa-i alarmeze pe oameni, care continuau sa doarmă liniștiți."

"Peștii fuseseră fierți în asa hal încât carnea li se dezlipea de pe oase!"

A doua zi, duminică, s-au întâlnit și, de parcă s-ar fi vorbit înainte, au propus sa meargă la Prut, sa vadă ce se mai întâmplase.
"Am ajuns exact la locul unde fusese în noaptea precedentă, urmele pașilor noștri se mai vedeau încă pe nisipul umed, semn că nu mai trecuse nimeni pe acolo. Raul curgea liniștit și doar o adiere de vânt vălurea apa, când și când. Totul părea a fi în ordine, dar la un moment dat am zărit, spune Gabi Ionescu, un maidanez mâncând ceva cu lăcomie chiar pe mal, la vreo 50 de metri mai la vale. Am mers acolo și nu mică mi-a fost mirarea văzând pe o întindere de câțiva metri, o sumedenie de pești morți, aduși de valuri la mal. Erau albi, complet albi și când am luat unul cu un bat și l-am tarat pe nisip, ne-am dat seama ca era fiert în asa fel încât carnea i-se dezlipea de pe oase. Dan a vrut să ia o înghițitură din carnea unui peste, sa vadă cum e, dar l-am oprit eu, spunându-i ca s-ar putea sa fie otăvită! L-am urmărit însă pe câinele maidanez care mâncase și care continua sa se învârtă pe lângă noi. N-avea nimic, deși cred ca mâncase pană sa-i plesnească burta din peștii aia morți!"

Accident sau act deliberat?

"Sunt sigur că fenomenul s-a produs datorită scufundări misterioasei aeronave în Prut, dar grozav as vrea să aflu ce s-a întâmplat cu acea farfurie zburătoare. Părerea mea este ca ea a ieșit din apă după ce s-a scufundat în adâncuri, nu părea să se fi prăbușit, adică intrarea ei în apă nu s-a datorat, în mod cert, unui accident", este de părere tânărul. Dar prietenul lui Dan îl contrazice. El susține ca OZN-ul s-a prăbușit din cauza unei defecțiuni. "că prea a căzut brusc, în picaj, ca un avion care intră în vrie", și probabil crede liceanul, a preferat sa se scufunde în Prut decât să se prăbușească peste sat.
Interesant este că, după cum susțin cei doi, în zilele ce au urmat, mai multi săteni au observat, deși cerul era înnorat și nu se vedea nici urma de Luna, o stranie luminozitate apărând din apele Prutului, luminozitate ce nu părea sa vină din exterior ci chiar din adâncuri.....



duminică, 10 februarie 2019

Obiect de formă piramidală la București

In urmă cu două zile am primit o nouă observație pe mailul asfanufo și dorim să o aducem la cunoștința prietenilor noștri.



Observator: Șerban V.
Dată: anii 1966-1967
Locația: Parcul Circului

Descriere observație:
"Bună ziua, am tot respectul pentru activitatea dumneavoastră și urmăresc emisiunile TV cu mare interes. Ce vă spun aici nu este închipuire sau poveste S.F.
Am să va spun pe scurt ce am văzut cu ochii mei și mi s-a întipărit în memorie.  
Eram elev cam prin clasa 6-7  prin anii 1966-1967, îmi pare rău dar nu mai pot localiza exact în timp observația.  Eram în vacanta de vară și așa cum făceam de obicei dimineața mă întâlneam cu un prieten (martor și el la eveniment) să pierdem câteva ore împreuna.  Era o zi frumoasă de vară cu soare și fără nori. In timp ce îl așteptam, aproximativ deasupra Parcul Circului, București, am văzut ceva strălucitor ce mi-a captat atenția. Era un obiect de formă piramidală, culcată! care plutea fără să se miște . Acel obiect, foarte strălucitor era construit dintr-un schelet care părea metalic. Acest obiect a stat în același loc cât l-am observat eu, 2-3 ore. 
La prânz m-am dus acasă și i-am spus mamei de întâmplare.  Tata a spus ca nu este nici o problemă, este un balon meteo! Nici pomeneală de balon, eu știu ce am văzut! După câteva ore am ieșit să vad dacă acel obiect mai este.  Era, dar acum era cam deasupra Stadionului Dinamo, la aceeași înălțime și la fel de strălucitor. A doua zi dispăruse. 
Acum când stau sa mă gândesc, era cam de 2-3 ori dimensiunea unui elicopter care zboară cam la aceeași înălțime unde a stat acel obiect. 
Va rog să trageți dumneavoastră concluziile, ce am văzut eu nu seamăna cu nimic din literatura de specialitate. 
Cu multă stimă, Șerban V."


duminică, 3 februarie 2019

Entități

In multe cazuri au fost văzute diverse entități bizare în apropierea unor obiecte sau lumini la fel de bizare. Sunt și cazuri în care s-au văzut numai entitățile fără a se constata o legătura cu un obiect. Uneori au fost văzute chiar în interiorul locuințelor noastre.
Datorită credinței că entitățile ar fi de natură extraterestră au ajuns în atenția ufologilor. Asemenea cazuri sunt raportate frecvent. Inclusiv asociația noastră primește astfel de observații.
Vă prezentăm mai jos trei observații primite la asociație.


Cazul 1
S-a petrecut pe când el avea 14 ani, venea din câmp de la vie, era pe inserat. Era spre toamna și se întorcea acasă, era câmp deschis fără copaci sau alta vegetație înalta sau abundenta. In mâna avea o bată pentru a se apăra de câini sau alte animale rătăcite. Se grăbea sa ajungă acasă,  când fix în fata lui a apărut o entitate cam de 3 metri înălțime cu o forma umanoida dar avea aparenta unei umbre foarte dense,  negre! A apărut de nicăieri, cum zice el, ca o "holograma" as zice eu. Va dați seama ca s-a speriat cumplit și a dat cu putere cu bâta din mana lui dar nu a simțit decât "aer".  Din cauza  șocului loviturii s-a dezechilibrat și a căzut jos, când s-a ridicat entitatea dispăruse. 
 Cazul 2
  S-a întâmplat când tata cu mama erau tineri și veneau dintr-o vizita de la nașii lor.  Era noaptea târziu, la vremea aceea nu era lumina pe stradala, se mai zarea de la ferestrele caselor. Erau pe strada principala aproape de intersecția cu strada pe care locuiau, când un pic mai de departe venea spre ei plutind cam la un metru  înălțime o "arătare" de forma umanoidă. Ei au sesizat o forma de cap și gât, în rest un trup cilindric de culoarea gri, ca un val de sarma de gard, asta este descrierea!   Această entitate se deplasa înainte rotindu-se. Iar după ea o gașcă de câini alergau și lătrau. Când a ajuns în dreptul lor  tata a întins o mana spre ea, aceasta însa l-a ocolit și a mers mai departe Iar  gașca de câini după ea.
Cazul 3
  O colega de serviciu care acum este pensionara mi-a relatat același lucru care i s-a întâmplat în urma cu câteva luni. Într-o noapte după orele douăsprezece, s-a trezit sa meargă la baie, a aprins lumina pe hol și absolut uimita a văzut în holul propriei case o entitate înalta de aproape 3 metri ca o umbra densa, ce se profila pe perete. Nu avea cum sa fie umbra ei proprie deoarece becul era în fata ei! Mi-a spus ca nu s-a speriat absolut deloc, s-a apropiat,  și cu mana a mângâiat ușor peretele iar umbra s-a retras ca și cum s-ar strânge o cortina pana a dispărut.   

Interesant nu?....Voi ce părere aveți de asemenea întâlniri? Ați trăit asemenea experiențe?


luni, 28 ianuarie 2019

Câteva observații primite din Ialomița (III)

Observația 3
Observația a fost primita de la Mina P.
Data: anii 90
Localitate: Malu-Rosu, com. Armașesti, jud. Ialomița

Descriere observație:
"Un alt eveniment s-a petrecut tot la Malu-Rosu, de data asta nu eu am fost martora directa, va spun ce mi-a spus tata și fratele mai mic. Prin anii 90  în doua lanuri de porumb s-a observat ceva foarte ciudat, pe parcela noastră și a unui vecin  porumbul care era răsărit, era ars într-un cerc  destul de mare. La început tata s-a supărat foarte tare și s-a gândit ca un autovehicul a intrat pe terenul nostru s-a rotit și a dat cu ceva care sa-i ardă porumbul.  Insa la scurt timp a realizat ca nu erau nici un fel de urme de roti și în plus pe o margine a terenului exista și un mare șanț  făcut de pe vremea irigațiilor probabil nu l-ar fi putut trece nici un autovehicul, tractor sau altceva. Singurul lucru care i-a venit în minte a fost ca,  citez:  <<Asta o fi fost un OZN, ca alta explicație nu este>>".

Nota: poza nu reprezinta  cercul din Ialomița, doar fenomenul.

joi, 24 ianuarie 2019

Câteva observații primite din Ialomița (II)

Observația 2
Observator: Mina P. 59 de ani, biolog.
Data: 21.07.1969
Ora: 12-14
Localitatea: satul Malu-Rosu, com. Armășești, jud. Ialomița

Descriere observație:
"In  21 Iulie 1969, am observat un alt obiect  ziua în amiaza mare, aveam 9 ani! Tin minte data deoarece s-a petrecut chiar a doua zi după aselenizare. Am urmărit și eu la TV cu toți ai mei evenimentul în care omul a pășit pe Luna.
In acea noapte am visat ca o sa vad pe cer un ”fragment de luna” și culmea, ziua următoare pe la amiaza am văzut un obiect argintiu care  era pe cer deasupra satului. Nu se mișca deloc și va asigur ca nu era Luna! Era un cer senin fără nici un nor.
Obiectul avea o forma aproximativ triunghiulara, nu era foarte strălucitor ci doar atât cât se putea face văzut. Bineînțeles ca i-am atras atenția mamei care a lăsat toate treburile la pământ și a alertat vecinii. S-a creat o mica panica pe strada, iar oamenii ziceau ca "o sa cada o planeta pe pământ". 
Obiectul acela a staționat aproximativ 2 ore fără sa își
 schimbe forma sau culoarea. Nu îmi mai amintesc când  a dispărut, vecinii au intrat în case iar eu am plecat la o mătușa unde m-a trimis mama cu niște treburi. După acest episod am început sa fiu preocupata de  cer, stele, nori, și bineînțeles filme și seriale SF.
In alte nopți senine, am mai văzut  obiecte zburătoare  care traversau cerul cu viteze incredibile  dar erau la distante mari."

Mulțumim, Mina pentru observațiile trimise.

Poza nu are legătura cu obiectul văzut de Mina, doar ca are o forma aproximativ triunghiulara.

duminică, 20 ianuarie 2019

Câteva observații primite din Ialomița (I)


Observația 1 
Observator: Mina P. 59 de ani, biolog.
Data: sa fi fost intre anii 1973-1975.
Ora:19:50.
Localitatea: satul Malu-Rosu, com. Armășești, jud. Ialomița, cam la 14 km. de Urziceni.

Descriere observație:

"In adolescentă am fost martora unui fenomen neidentificat. Îmi amintesc foarte bine cum a fost (de fapt nu am uitat niciodată) problema este ca nu mai știu exact anul în care s-a petrecut fenomenul, însă el a fost anunțat la TVR1 la telejurnalul de noapte și a sunat asa: ”în această seară la orele 19:50 un obiect zburător neidentificat a survolat teritoriul tării noastre, el nu a putut fi identificat deoarece a zburat cu o viteza foarte mare”.
Este posibil să fi fost între anii 1973-1975. Este și pentru mine ciudat că nu îmi amintesc anul!

Ei bine eu l-am văzut din pragul casei de la țară. Casa este mărginita de câmp, sigur era toamnă târzie sau primăvară timpurie căci altfel vegetația abundenta din timpul verii nu mi-ar fi permis să vad, era întuneric, însă nu era iarna! Îmi amintesc că am ieșit afară din casă ca să merg la bucătărie să aduc apă. Mă grăbeam pentru că începeau desenele animate la orele 19.50. Din pragul casei, am văzut pe câmp spre nord ceva incandescent oranj gigantic părea coborât la sol. Nu-mi dădeam seama ce forma avea datorita luminii, radiației puternice asa cum este un apus de soare puternic luminos. De cum am deschis ușa, din pragul casei am văzut obiectul parcă era un soare prăbușit. Obiectul era incandescent la sol, radia în jurul lui de parcă luase foc ! Nu puteam zări nici o mișcare în acea radiație, plus că era ceva distantă intre casa noastră și obiect, cam 300 de metri. Era uriaș asa l-am perceput eu (raportat la lungimea drumului și la distanta aș zice că era cât doua TIR-uri ,dar sa nu uitam și radiația!). Părea sa fie pe drumul spre balta „Ratca".
Nu cred ca a staționat mai mult de 5 minute, era periculos pentru ca, oricând putea trece un camion de la CAP sau o căruța. Este posibil sa fi fost o aterizare de urgenta, având în vedere ca a lăsat pe cer o urma roșiatica zărita și de muncitorii care făceau naveta la București cu trenul de ora 4.30 dimineața. Plecau la gara din Armășești în grup, aceștia au spus ca pe cer era o dara mare roșie care s-a menținut pana la răsăritul soarelui.
Am strigat la ai mei sa iasă afara, mama a ieșit imediat, s-a uitat și ea. In câteva secunde obiectul s-a ridicat în sus (precum elicopterul), și-a schimbat culoarea în argintiu și a pornit-o spre noi ,trecând pe deasupra noastră cu o viteză incredibilă, ne-am întors, sa-l vedem mai departe. Menționez ca nu am auzit nici un zgomot. Uitându-ma după el mi-a dat impresia de obiect masiv, consistent, metalizat, dar parca nu era chiar uniforma culoarea, sa nu radeți!!! ca interiorul unui ceaun, nu doar o lumina ușoara, asa cum vad unele filmări pe care le trimit anumite persoane.
A trecut pe deasupra noastră cu o viteza foarte mare având dimensiunea cam cât luna plina. Mama s-a speriat și a strigat la vecini însa eu eram foarte entuziasmata pentru ca eram deja preocupata de OZN-uri și studiam noaptea cerul cu stele cățărata într-un nuc imediat ce soarele începea sa apună.
Îmi amintesc ca la vremea respectiva am făcut foarte multe desene cu obiectul spectaculos. Vegetația pe care am desenat-o reprezinta arbori sălbatici, arbuști, etc. Am desenat exact asa cum mi-a rămas întipărit în memorie !
O perioada cam de vreo 3 săptămâni de zile am fost ,,cu capul în nori,, apoi cred că am plecat la liceu și a trebuit să mă ocup de alte probleme.
Eu sunt biolog și probabil studiul la microscop mi-a dat un simt al recunoașterii anumitor lucruri fenomene neobișnuite, oricând aș putea recunoaște un adevărat OZN. Este ceva aparte - știi că nu aparține lumii tale."

Mulțumim Minei pentru observațiile trimise.





Despre ASFAN Romania

Ne puteți găsi pe Facebook la pagina Facebook asfanufo și pe adresa noastră de internet www.asfanufo.ro
Asociația pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate 
(ASFAN-România) este o persoană juridică română, nonguvernamentală, nonprofit, constituită pe o perioadă nedeterminată. Hotărârea de înființare a Asociației a fost dată prin sentința civila nr.219 din 28 sept. 1998 a Tribunalului București, în baza actului de constituire din 30 martie 1998, semnat de membrii fondatori, a avizului 3344 din 24 sept. 1998 al Ministerului Cercetării și Tehnologiei și a celorlalte documente cerute de lege.

Membrii ASFAN sunt persoane fizice și juridice. Persoanele fizice sunt: membrii fondatori, titulari și aspiranți.

Scop: ASFAN desfășoară activități de cercetare, analiză, catalogare și informare a publicului larg și a cercetătorilor interesați, privind fenomenele aerospațiale neidentificate (incluzând Obiectele Zburătoare Neidentificate (OZN) și fenomenele asociate de regula acestora), precum și de evaluare a efectelor sociale și psihologice ale acestor fenomene. De asemenea, ASFAN realizează, cu forte proprii sau în colaborare, studii privind natura fenomenelor investigate, ca și eventuala lor valorificare științifică și tehnică.

Obiective principale:
  • organizarea de acțiuni complexe pentru studiul unor cazuri semnalate, cu exprimarea punctelor de vedere ale ASFAN;
  • legătura cu mass-media, pentru fructificarea informațiilor din presa scrisă și audiovizuala;
  • promovarea unei metodologii unitare de studiu al acestor fenomene (terminologie, chestionare etc.);
  • dezvoltarea unei bănci de date cu informații de profil
  • organizarea de ateliere mobile, laboratoare, grupuri de cercetare;
  • organizarea de simpozioane, școli de vara și alte forme de cercetare și instruire pentru formarea de specialiști în activitățile specifice Asociației;
  • organizarea de conferințe publice, ca și de alte acțiuni, dedicate informării și educării publicului larg, în vederea creșterii gradului de obiectivitate în percepția acestor fenomene;
  • promovarea lucrărilor rezultate din derularea programelor Asociației, precum și a materialelor de popularizare, inclusiv prin publicații sau producții audiovizuale proprii;
  • dezvoltarea unui sistem de contacte la nivel național și internațional, cu organizații și personalități cu preocupări similare, prin care să se facă cunoscută activitatea Asociației și a membrilor săi;
  • participarea la manifestări științifice de profil;
  • promovarea unor acțiuni pentru obținerea de fonduri pentru activitățile Asociației.
Patrimoniul se constituie, treptat, pornind de la minimul necesar înființării. Acest patrimoniu este, în principal: bănesc, de aparatura necesară cercetării și pentru suportul de informații al băncii de date (cărți, articole, înregistrări pe calculator, casete video, aparate de vizualizare etc.)

Finanțarea și constituirea patrimoniului se realizează prin:
  • cotizații de membru, stabilite anual
  • donații, subvenții, sponsorizări;
  • alte surse, în cadrul legislației românești.
Dacă doriți sa ne ajutați financiar, prin echipamente sau servicii în activitatea noastră, va rugam luați legătură în acest sens cu o persoană din conducere. 
Vă mulțumim anticipat!