luni, 4 martie 2019

Întâmplări stranii pe Valea Dornei (I)

Cazul este preluat din arhiva ASFAN.


Relatarea (I)


   Eroii întâmplărilor următoare aparțin unei confesiuni religioase creștine ale cărei precepte morale interzic strict minciuna. Faptul ca nici unul dintre ei nu pomenește despre mesaje cu caracter religios și nici nu da personajelor observate identități specific religioase (îngeri, demoni, etc.) este o dovadă în plus că martorii nu sunt fanatici religioși capabili să-și transforme propriile fantasme în realitate și nici nu au probleme psihice, generatoare de halucinații, ci sunt pur și simplu niște oameni obișnuiți și onești, care s-a întâmplat să asiste însă la întâmplări cu totul neobișnuite.

   Familia lui Toader S, locuiește într-o frumoasă casă cu etaj construită  la marginea satului Teșna la poalele Munților Bârgăului. Tată a trei copii, este unul dintre cei mai pricepuți dulgheri de pe Valea Dornei. El spune cu mândrie că toată lemnăria casei sale ca și cea a caselor multor consăteni este ieșită din mâinile sale bătucite de muncă.
El mărturisește că pană la 42 de ani, cât are în prezent, nu a trecut prin întâmplări inexplicabile și nici nu crede în paranormal, pe care-l consideră ,, o plăsmuire a oamenilor care n-au ce lucra și de prea multa plictiseală născocesc și alte prostii". Totuși, despre pățaniile prin care a trecut el și familia lui, nu are dubii că au fost reale și se contrazice pană-n pânzele albe cu oricine susține contrariul. Din discuțiile pe care le-am purtat, acasă la el, a reieșit că nici astăzi Toader nu știe ce au fost cu adevarat străinii care l-au vizitat, în dese rânduri, toamna aceasta.
Cu jumătate de glas spune că "or fi fost extraterești", dar se prea poate ca aceasta sa nu fie părerea personală, ci o urmare a discuțiilor pe care le-a avut cu prietenii din sat mai deschiși civilizației. Pentru că, trebuie să spunem, Toader este un om cu educație precară (absolvent a numai opt clase), care nu citește ziarele, nu se uită la televizor și, în general, nu prea este interesat de lumea exterioară, preferând să-și împartă viata intre muncă, familie și biserică, asa cum a făcut dintotdeauna strămoșii săi. Totuși, deși needucat, bărbatul ne-a dovedit că are o inteligentă nativă și acel bun-simt specific țăranilor de munte, care-l fac să creadă că"astea ce mi s-ar întâmplat mie nu-s nici lucrătura diavoleasca, nici părere. Is lucruri din alta lume".

Apariția din pădure

  Prima întâmplare ciudată a avut loc într-o zi de miercuri, pe la mijlocul lunii septembrie. Toader S, se afla în pădure la tăiat de lemne și se îndepărtase putin de oamenii din echipa sa, pe care-i lăsase să porționeze buștenii doborați, pentru a însemna cu toporul copacii care urmau să fie tăiați.
"Ceilalți rămăseseră în spatele meu, cam la vreo câteva sute de metri, puteam auzi ce vorbesc și cum taie bușteni cu drujbele, își amintește el. Dar, deodată toate zgomotele au încetat ca prin farmec și, mirat, mi-am ridicat privirea, căci nu-mi dădeam seama ce se întâmpă. Era o liniște de mormânt, nu se mai auzea nici măcar ciripitul pasărilor și când am făcut câțiva pași, călcând pe frunze uscate, căzute, și cioturi de craci uscate, mi-am dat seama cu uimire ca nici ele nu făceau vreun zgomot!
Nici un trosnet cât de mic, nu se auzea, deși în mod normal bucățile de lemn ar fi trebuit să trosnească zdravăn sub bocanci.....Apoi, intre doi copaci a apărut o umbră întunecată, pe care crezut-o prima dată că ar fi un urs. Am rămas pe loc, strângând toporul în mâini și am așteptat. Umbra s-a ivit după trunchiul unui brad și la distanta de vreo zece metri, cât avem pana la ea. Am văzut că era o ființă asemănătoare cu un om, dar mult mai înaltă, cam la vreo doi metri și ceva. Avea picioare și brațe groase și puternice, un cap mare, care părea să intre direct în trup, căci n-avea gât deloc. Dar trupul ei era ciudat, finică nu părea sa aibă piele și nici blană, ci, de la umeri în jos, era ca un abur dens, cenușiu, ca niște vălătuci bine conturați. N-am văzut sa fi avut nas sau gură, m-au impresionat tare ochii.......Niște ochi mici, rotunzi și strălucitori, ca de viezure. Nici o clipă nu m-am gândit ca ar putea fi vreun drac sau altă făptură a răului, cum au încercat unii apoi să mă convingă....Mi s-a părut mai curând un animal nemaiîntâlnit așa-mi dădea impresia! Când ciudățenia asta a dat să se apropie, eu am ridicat toporul să mă apar.  Si atunci a scos un fel de geamăt prelung și s-a oprit din mers....
De fapt, nu știu cum mergea, că nu-l vedeam de ierburi, decât de la genunchi în sus. A mai stat putin și s-a uitat drept la mine, așteptând parcă să vadă ce-am să fac. Cred că i-a fost frică de mine, că aveam topor, și-și dădea seama ca-i pot face rău. Eu n-aveam nimic cu el, dar, la o adică, dacă mă ataca, n-as fi stat pe gânduri și-l păleam de nu se vedea.....Nici n-apucasem să închei gândul ăsta, că m-a străpuns un junghi amarnic prin tot corpul, și am scăpat imediat toporul din mana. A fost ca și cum m-ar fi curentat toporul, dar cum păcatele mele să mă curenteze o coadă de lemn că de tăiș nici nu  m-am atins. Si asta n-a fost încă nimic, că imediat, pe când dădeam să-l ridic, toporul s-a mișcat singur, s-a înălțat prin aer și, după ce a plutit lin, chiar pe sub ochii mei, s-a oprit în iarbă, la vreo trei metri mai încolo! Atunci sa știți că am băgat-o rău pe mânecă. Am vrut să fug către oamenii mei dar, picioarele parcă-mi erau înfipte în pământ, nu mă mai ascultau deloc, înțepeniseră. Si atunci creatura s-a uitat iarăși la mine și în secunda aceea am simțit cum toată groaza care mă stăpânea a dispărut și am avut impresia că plutesc. Așa o amorțeala dulce m-a cuprins și n-am mai știut de mine......."

Timpul a stat în loc

  "M-am trezit auzind strigate, care veneau parcă de la mare deparate, din fundul pământului. Am deschis ochii și m-am pomenit căzut în iarbă. Ceilalți mă strigau și, când mi-am mai venit în simțiri, le-am răspuns că sunt acolo....Au venit și parcă nu le venea să-și creadă ochilor, s-au jurat ca mai trecuseră prin acel loc chiar cu câteva minute mai devreme și nu era nici urmă de mine, de unde aterizasem acolo? Mi-au zis ca mă cautau aproape de trei ore, era seară când ne-am întors în sat. Am scos ceasul din buzunarul de la salopetă, ca acolo-l țin să nu se spargă când tai lemne, și ce să vezi? In loc să arate ora șapte arata ora patru - trei ore lipseau, de parcă timpul cât ceilalți mă cautaseră pentru mine stătuse în loc".

Inexplicabile stări de rău

  In zilele ce au urmat, Toader, care din fire spune că este foarte rezistent la boli, s-a plâns de dureri de cap, amețeli și oboseala  accentuata. "Eu nu-s un om leneș, dar îmi vine mereu să zac, n-avem chef de nimic. M-a doftoricit nevasta cum s-o priceput mai bine, cu ceaiuri și alifii, dar degeaba. Pană la urmă, m-am dus la spital, la Bistrița. M-au consultat medicii, mi-au făcut analize și au constat că nu aveam nici un fel de boală, ci doar putină anemie, în schimb prezentam ușoare semne de iradiere! De unde, n-aveam habar și nici ei nu puteau să-mi spuna".

Poza atașată este o hartă a zonei unde au avut loc aceste întâmplări. Localitatea este subliniata cu o linie roșie.



4 comentarii:

  1. Cazul are multe elemente comune cu alte observații de pe mapamond.
    a-factorul OZ, adică, lipsa sunetelor. Se știe ca sunetele se propaga prin aer, în astfel de cazuri propagarea sunetelor este anulata deși aerul din jur nu lipește pentru ca martorii pot respira;
    b-lipsa de materialitate a entităților observate, corp din fum, fără detalii, sau abur. Este posibil sa fie doar niște avatare pentru a se face înțelese de observatori sa nu-i sperie pre tare;
    c-sunt priviți direct în ochi și starea lor psihica se schimba total, nu mai știu de frica, nu mai au coordonare fizica și executa ordinele cu supunere;
    d-timpul are alte coordonate în prezenta entităților sau în OZN-uri fata de cel normal.
    Toate aceste elemente se regăsesc în cazul de mai sus. Daca se tine cont de pregătirea observatorului, locul observației și elementele enumerate mai sus rezulta ca Toader nu minte, el povestește o întâmplare prin care a trecut asemănătoare cu altele trăite de alte persoane, respecta un tipar.

    RăspundețiȘtergere
  2. M-am oprit la o inadvertență: nu mai auzea nimic, nici măcar ruperea vreascurile sub încălțăminte. Chiar dacă nu le auzea prin aer (!,?) le simțea și chiar auzi prin vibrațiile transmise prin corp până la aparatul auditiv. Poți face experiența cu dopuri antifoane și călcând cu bocanci pe vreascuri. După aceea reluăm seria întâmplărilor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Seamana cu intamplarea lui Travis Walton.
    https://www.facebook.com/Travis-Walton-132418850130777/

    RăspundețiȘtergere